Pope Benedict XVI

Sanctitatea Sa Papa Benedict al XVI-lea (în latină: Benedictus PP. XVI; italiană: Benedetto al XVI-lea; germană: Benedikt XVI.; născut Joseph Aloisius Ratzinger la 16 aprilie 1927) este al 265-lea și actualul Papă, în virtutea funcției sale de Episcop al Romei, suveranul statului Vatican și șeful Bisericii Romano-Catolice. A fost ales la 19 aprilie 2005 într-un conclav papal, și-a celebrat Liturghia de inaugurare papală la 24 aprilie 2005 și a luat posesia catedralei sale, Bazilica Sf. Ioan în Lateran, la 7 mai 2005. Originar din Bavaria, Papa Benedict al XVI-lea are atât cetățenia germană, cât și cetățenia Vaticanului. După o lungă carieră ca universitar, slujind ca profesor de teologie la diferite universități germane — cel mai recent la Universitatea din Regensburg —, a fost numit Arhiepiscop de München și Freising și cardinal de către Papa Paul al VI-lea în 1977. În 1981, s-a stabilit în Roma când a devenit Prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, unul dintre cele mai importante birouri ale Curiei Romane. Din 2002 și până la alegerea sa ca Papă, a fost și Decan al Colegiului Cardinalilor și, ca atare, primus inter pares printre cardinali. Înainte de a deveni Papă, el a fost „o figură majoră pe scena Vaticanului timp de un sfert de secol” ca „unul dintre cei mai respectați, influenți și controversați membri ai Colegiului Cardinalilor”; el a avut o influență „în egală măsură atunci când a fost vorba de stabilirea priorităților și direcțiilor bisericii” ca unul dintre cei mai apropiați confidenti ai Papei Ioan Paul al II-lea. La fel ca predecesorul său, Benedict al XVI-lea este teologic conservator, iar învățătura și scrierile sale prolifice apără doctrina și valorile tradiționale catolice. În timpul papalității sale, Benedict al XVI-lea a susținut o revenire la valorile creștine fundamentale pentru a contracara secularizarea crescută a multor țări dezvoltate. El vede negarea adevărului obiectiv de către relativism și, în special, negarea adevărurilor morale, ca fiind problema centrală a secolului XXI. El ne învață importanța atât a Bisericii Catolice, cât și a înțelegerii iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu. El a reafirmat „importanța rugăciunii în fața activismului și a secularismului în creștere a multor creștini angajați în activități caritabile”. Papa Benedict a reînviat, de asemenea, o serie de tradiții, inclusiv ridicarea Liturghiei Tridentine la o poziție mai proeminentă.